Primul aeroport spaţial din lume

       Sau un vis devenit realitate. Cel putin pentru unii. Pentru ca un bilet costa 200.000 de dolari americani. Dar oricum, acum este posibil si pentru alti pamanteni in afara de astronauti! Ca sa fiu si mai exacta visul va deveni realitate abia prin anul 2012-2013, deoarece abia atunci este programat primul zbor pentru turisti in afara atmosferei terestre. 

        Luni, 18 octombrie 2011, a fost insa inaugurat in desertul statului american New Mexico, primul aeroport spatial din lume, denumit Spaceport America. El este opera miliardarului englez Richard Branson, patronul companiei Virgin Galactic. Costurile pana aici au fost de peste 200 milioane dolari. Si mai urmeaza.

       Sincer imi doresc sa zbor in spatiu! De mult. Si pe bune. Adica fizic, nu doar in imaginatie sau in vis. Chiar daca pretul biletului tine inca prizonier acest deziderat al meu in zona visului. Dar, cine stie! Chiar ar trebui sa ma apuc sa produc 200.000 de dolari. Sau si mai bine muuult mai mult de  200.000 de dolari, in asa fel incat biletul pentru o asemenea calatorie sa nu reprezinte mai mult decat un bilet la teatru, la film, la club, etc.! 

       Urati-mi asadar bafta! Si impreuna sa le uram bafta celor de la Virgin Galactic! plus celor 450 de temerari care s-au rezervat bilete deja!

http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/virgin-galactic-a-inaugurat-primul-aeroport-spatial-din-lume-241475.html

http://www.money.ro/a-fost-inaugurat-primul-aeroport-spatial-din-lume_1128751.html

http://www.ziarelive.ro/stiri/prima-baza-spatiala-comerciala-inaugurata-in-statul-american-new-mexico.html

Nu exista cale spre fericire, fericirea este calea!

     Foarte adevarat fenomenul urmator: un eveniment, un obiect, o fiinta, o persoana, etc., creeaza raspunsuri, reactii foarte diferite de la un om la altul. Uneori raspunsurile, reactiile receptorilor sunt diametral opuse! Sau fundamental diferite (intre ele). Stimulul avand exact aceiasi natura, forma, legitati in toate cazurile. Exemple din belsug vei gasi in inregistrarea video din acest post; eu am vrut in aceste randuri doar sa subliniez, sa evidentiez fenomenul. 

     Ceea ce este insa foarte important abia urmeaza: noi putem sa alegem ce reactie vrem sa avem! Si chiar asa este. Numai ca trebuie exercitiu si constientizare. Sau mai exact spus intai exercitiu in vederea constientizarii reactiei pe care o avem la diferiti stimuli externi si apoi exercitiu pentru controlul ei, al reactiei. Doamna din imagine, Sister Shivani (gasesti informatii despre ea pe net), foloseste o expresie foarte frumoasa si, cred eu, foarte exacta (reala) atunci cand se refera la aceasta reactie: ea zice ca noi putem sa alegem ce sa cream - ce gand, ce sentiment, ce atitudine, ce stare, etc. Pentru ca aceste reactii ne creaza de fapt viitorul (mai mult sau mai putin indepartat). Aici fiind vorba, bineinteles, tot de legea rezonantei. Cu sublinierea foarte distincta si binevenita a notiunii de creatori - cocreatori ai vietilor noastre.

    Plus alte lucruri minunate pe care fiecare privitor/ascultator le poate descoperi in aceasta inregistrare.

Despre perfectiune in mediul inconjurator (sau in societate)

      Ca este vorba de activitatea noastra de zi cu zi sau ca este vorba despre planurile noastre majore de viata, cu totii incercam sa ne simtim in siguranta. Sa ne fie bine. Sa ne placa ceea ce facem. Si din acest motiv este foarte important ca mediul inconjurator sa ne fie prielnic, sa ne ajute sa ne simtim bine, sa fim "productivi", sa ne integram, etc.

       Cu toate acestea am constatat ca nu exista niciun mediu suta la suta "safe", niciun mediu despre care sa se spuna cu mana pe inima si fara putinta de tagada ca este ideal. Mai devreme sau mai tarziu, intr-o zona sau alta, intr-un aspect sau altul, intr-o dimensiune sau alta, mediul inconjurator din care facem parte ne va dezamagi.

       Acelasi lucru se intampla cu religia, familia, gasca, comunitatea din care facem parte. Uneori cu jobul, scoala, universitatea, etc. Dar eu vreau sa ma refer aici numai la acele medii pe care le-am ales noi insine, in cunostinta de cauza si care nu ne-au fost impuse in niciun fel. Am facut aceasta alegere tocmai deoarece am considerat la momentul respectiv ca este cel mai bun, cel mai propice, cel mai "safe", cel mai adecvat mediu pentru noi si ceea ce ne dorim, ceea ce cautam, poate ceea ce am asteptat atata. Si cu toate acestea si aici vom descoperi disconfort sau dezamagire, limitare, insatisfactii diverse, nemultumire. 

      Nu exista nicio institutie sau forma de organizare umana care sa fie perfecta. Sau macar pe aproape. Partea hilara sau "naspa" - depinde din ce punct de vedere privesti problema - este ca unii considera totusi - sau chiar cred cu tarie - ca institutia lor, forma lor de organizare socio-umana este perfecta; sau macar cea mai buna dintre toate institutiile/formele de organizare socio-umana din domeniul acela de interes, de manifestare. Adicatelea frizeaza perfectiunea! Pai si atunci de ce mai exista suferinta pe planeta albastra??!! De ce mai exista durere, nemultumire, frustrare, frica, esec, etc.??!! Daca tot s-a "descoperit" perfectiunea ???!!!

       Contrar tonului si aparentei acestor consideratii nu vreau de fapt sa fiu fatalista. Cu siguranta mediul in cauza este totusi cel mai bun pentru noi si ne aduce mai multe satisfactii, beneficii, impliniri decat ne-ar putea aduce vreodata altul asemanator sau din aceiasi sfera de interes! Si poate ca ar fi de folos si sa invatam sa nu mai avem tot felul de asteptari, sa nu mai fim ingusti, egoisti, lenesi, etc. Ci sa ne implicam, sa ne "daruim", sa ne aducem contributia. Poate ca ceea ce avem noi de adaugat, aportul nostru personal, este exact procentul care desparte mediul respectiv de perfectiune!
       Ei.......ce ziceti? Asta da responsabilizare, nu-i asa? 

Lucian Blaga

---

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Linkurile prieteniei.

       Se intampla in viata ca unele lucruri sa iasa mai bine tocmai daca nu te straduiesti. Daca nu le planifici. Daca nu faci eforturi supraomenesti. Pentru ca eforturile te crispeaza, iar crisparea limiteaza drastic libertatea de miscare si/sau poate produce adevarate traume. Pentru comparatie putem sa vizualizam o intindere musculara care afecteaza un sportiv. Ca urmare a unor eforturi (nu neaparat supraomenesti). Pe langa durerea resimtita - care este deja un neajuns notabil -  sportivul nostru nu va mai putea sa se antreneze pentru o buna bucata de timp. Ceea ce este, evident, neajunsul principal. Pentru ca astfel el nu va mai progresa si cine stie ce competitie importanta sau record de doborat va fi astfel afectat.

     Acuma sa vedem ce legatura are prietenia cu cele afirmate mai sus. Care e linkul adicatelea. Unul foarte simplu. Anume afirmatia unei prietene cum ca unele chestii planificate in viata nu vor iesi niciodata nici macar pe aproape cu planificarea sau nu vor iesi deloc, iar altele negandite, neplanificate, pur si simplu se vor intampla. Si mai mult, spune ea, acestea din urma fac parte dintre chestiile si chestiunile care vor deveni constante si importante in viata noastra. Si, sincer, nu pot sa neg deloc ca exact asa sta treaba. Pentru ca si eu am patit-o, exact sub forma si sub auspiciile legitatii acesteia.

Legea rezonantei

       Este intotdeauna placut sa primesti o confirmare la ceva care te preocupa, la ceva care iti starneste un viu interes, care este sau aproape ca este o convingere intima a ta. Daca doar aproape ca este o convingere intima  a ta, cu siguranta respectiva confirmare va transforma acel ceva in cea mai noua convingere intima a ta. Si iata s-a intamplat minunea! Pentru ca minunile se intampla la tot pasul. Mai mici sau mai mari, mai ascunse sau mai evidente. De fapt ele toate sunt la fel, respecta aceleasi legi, numai ca noi le clasificam si le catalogam in functie de disponibilitatea si de discernamantul fiecaruia.

     Documentarul care urmeaza este pentru mine o confirmare. Mult asteptata. Nu chiar cu sufletul la gura, poate nici macar prea constienta nu era asteptarea asta, dar bucuria confirmarii i-a dezvaluit in mod incontestabil prezenta. Poate ca si voi prezentati simptomul asteptarii acesteia. Asa ca iata, cu bucurie, confirmarea: