Ca este vorba de activitatea noastra de zi cu zi sau ca este vorba despre planurile noastre majore de viata, cu totii incercam sa ne simtim in siguranta. Sa ne fie bine. Sa ne placa ceea ce facem. Si din acest motiv este foarte important ca mediul inconjurator sa ne fie prielnic, sa ne ajute sa ne simtim bine, sa fim "productivi", sa ne integram, etc.
Cu toate acestea am constatat ca nu exista niciun mediu suta la suta "safe", niciun mediu despre care sa se spuna cu mana pe inima si fara putinta de tagada ca este ideal. Mai devreme sau mai tarziu, intr-o zona sau alta, intr-un aspect sau altul, intr-o dimensiune sau alta, mediul inconjurator din care facem parte ne va dezamagi.
Acelasi lucru se intampla cu religia, familia, gasca, comunitatea din care facem parte. Uneori cu jobul, scoala, universitatea, etc. Dar eu vreau sa ma refer aici numai la acele medii pe care le-am ales noi insine, in cunostinta de cauza si care nu ne-au fost impuse in niciun fel. Am facut aceasta alegere tocmai deoarece am considerat la momentul respectiv ca este cel mai bun, cel mai propice, cel mai "safe", cel mai adecvat mediu pentru noi si ceea ce ne dorim, ceea ce cautam, poate ceea ce am asteptat atata. Si cu toate acestea si aici vom descoperi disconfort sau dezamagire, limitare, insatisfactii diverse, nemultumire.
Nu exista nicio institutie sau forma de organizare umana care sa fie perfecta. Sau macar pe aproape. Partea hilara sau "naspa" - depinde din ce punct de vedere privesti problema - este ca unii considera totusi - sau chiar cred cu tarie - ca institutia lor, forma lor de organizare socio-umana este perfecta; sau macar cea mai buna dintre toate institutiile/formele de organizare socio-umana din domeniul acela de interes, de manifestare. Adicatelea frizeaza perfectiunea! Pai si atunci de ce mai exista suferinta pe planeta albastra??!! De ce mai exista durere, nemultumire, frustrare, frica, esec, etc.??!! Daca tot s-a "descoperit" perfectiunea ???!!!
Contrar tonului si aparentei acestor consideratii nu vreau de fapt sa fiu fatalista. Cu siguranta mediul in cauza este totusi cel mai bun pentru noi si ne aduce mai multe satisfactii, beneficii, impliniri decat ne-ar putea aduce vreodata altul asemanator sau din aceiasi sfera de interes! Si poate ca ar fi de folos si sa invatam sa nu mai avem tot felul de asteptari, sa nu mai fim ingusti, egoisti, lenesi, etc. Ci sa ne implicam, sa ne "daruim", sa ne aducem contributia. Poate ca ceea ce avem noi de adaugat, aportul nostru personal, este exact procentul care desparte mediul respectiv de perfectiune!
Ei.......ce ziceti? Asta da responsabilizare, nu-i asa?
Ei.......ce ziceti? Asta da responsabilizare, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu